COVASNA

site oficial

Új oldal

Prezentare istorică

Oraşul Covasna se situează în partea estică a judeţului Covasna (fostul comitat cu acelaşi nume, Covasna), la poalele munţiilor Breţcului. Oraşul, având aşezare centrală în Scaunul Orbai, a avut rol important în viaţa Scaunului, deşi nu avea statut de târg. Din punct de vedere istoric localitatea se poate compara cu comunele mari din apropiere: Ghelinţa, Zăbala şi Zagon. A devenit centrul administrativ al Scaunului Orbai mai târziu, iar în 1952 a primit statut de oraş, în prezent fiind cea mai importantă staţiune balneară din judeţ.

Poate cea mai frumoasă descriere a cadrului natural al Covasnei provine de la Hankó Vilmos: „O parte a satului se situează pe câmpii, cealaltă parte este plasată pe munţii acoperiţi de păduri. Este o privelişte senzaţională care îmbrăţişează veselia câmpiilor şi măreţia munţilor".

Oraşul şi împrejurimile sale sunt populate din cele mai vechi timpuri, dovezi fiind rămăşiţele cetăţii situate în pădurea Miske din Valea Zânelor. Conform tradiţiei populare în această zonă a Carpaţilor Orientali se afla cetatea zânei Ileana Sânziana - după care a primit numele Valea Zânelor.

Prima menţionare scrisă a numelui localităţii se datează încă din anul 1548 sub numele de Kowazna, iar numele Csomakőrös (Kewres) apare în anul 1464. În partea estică a Covasnei se găseşte  cartierul Voineşti, care a fost o localitate distinctă de Covasna, dar care, din secolul al XVI. este amintit ca fiind o unitate administrativă comună cu Covasna. 

Din anul 1876 oraşul a devenit centru zonal, cu judecătorie locală, cu oficiu de taxe şi carte funciară. Înaintea industrializării şi a formării culturii turismului balnear, existenţa locuitorilor oraşului Covasna era bazată pe creşterea animalelor şi pe agricultură. Oraşul are terenuri de o suprafaţă semnificativă, deşi de calitate nesatisfăcătoare. În domeniul culturii plantelor nu s-a cultivat porumb şi cartofi înaintea secolului al XVIII-lea pentru că randamentul culturii nu a fost satisfăcătoare şi nu s-au cunoscut metodele cultivării acestor plante. Cele mai importante culturi din localitate pe lângă secară au fost hrişca (din care s-a preparat mămăligă şi a fost consumat cu lapte sau brânză fiind mâncarea aproape zilnică a populaţiei), orzul, ovăzul şi meiul. Pe lângă cele menţionate se cultivau și fructe din care se producea pălincă. Creşterea animalelor nu se practica sub forma unor ferme ci se desfăşoară în cadrul gospodăriei proprii şi se axa pe creşterea cailor, porcilor, bovinelor şi a ovinelor. Vitele erau valorificate de comercianții armeni fost la Budapesta şi la Viena.

În secolul al XIX.-lea pe baza legii din 1871 s-au organizat proprietăţile comune. Înaintea apariţei legii sus-menţionate fiecare proprietar exploata volumul de lemn după propria lui necesitate. Lemnul a fost prelucrat cu ajutorul joagărilor de apă. În Covasna un joagăr de apă pentru lemn sau o moară pentru cereale a constituit proprietatea unei întregi familii, care a funcţionat în ordine prestabilită. Cu toate astea de mai multe ori un joagăr a ajuns proprietatea unei familii restrânse. La sfârşitul secolului al XIX.-lea şi la începutul secolului XX.-lea au funcţionat mai multe mori şi joagări în proprietatea următoarelor familii: Nagy, Perdi, Beke, Deák, Jánó, Kövér, Várza, Molnár, Kovács, Ráduly, Esztojka, Becsek, Cojan, Negut.

 În Covasna nu s-au format bresle, cum s-a întâmplat la Târgu Secuiesc, fapt ce explică lipsa clasei mijlocii de burghezie. Morile de apă pentru  măcinatul grâului au fost închiriate de morari care au plătit proprietarilor după înţelegere. Lemnul prelucrat (scânduri, grindă, traversă, sindrilă) a fost dus la vânzare la Braşov şi în Muntenia. Din cauza drumurilor de calitate proastă, transportul cu căruța la Braşov a durat 4-5 zile, iar în Muntenia 10-11 zile. Pe acesta se bazează şi zicala: „Fără testament deplasarea nu este recomandată nici până la Braşov".

Covasna este o zonă geografică foarte bogată în ape minerale şi terapeutice, respectiv în bioxid de carbon.  De aici provine şi numele localităţii nu întâmplător din cuvântul slav kvasz ceea ce înseamnă acru.

Prima însemnare documentară a apelor mineralele din Covasna se datează din 1567. În 1773 se datează analiza chimică a izvoarelor, iar în 1818 localitatea apare deja ca staţiune balneară. Apele acre sunt folosite cu scop curativ pentru diferite boli (de stomac, sistemului digestiv, probleme renale, etc,), iar sub formă de băi pentru boli cardiace. Pe lista resurselor naturale din Covasna se înscrie şi bioxidul de carbon care se foloseşte sub forma de tratament de mofetă. Aerul ionizat al munțolor este deasemenea un factor important de cură balneară.

În Europa Centrală mofetele private din casele şi pivniţele din Covasna sunt considerate a fi excepţionale.

Modernizarea oraşului şi noul stil de viaţă este rezultatul exploatării resurselor carbogazoase. Aceste schimbări au dus la schimbarea şi formarea centrului oraşului și al împrejurimilor acestuia. În anii 1880 s-a construit din lemn, în urma iniţierii silvicultorului Sümegh Ignác, albia pârâului, şi promenada de pe malul acestuia.

În scopul exploatării minereului de fier din Kopachegy câţiva negustori din Braşov au întemeiat o societate pe acţiuni. Din cauza lipsei de capital necesară, a conducerii slabe şi a situaţiei comerţului, societatea a dat faliment. În 1904 câţiva profesionişti de la o firmă franceză au făcut cercetări sedimentare şi au considerat posibilitatea reînceperii exploatării.

Probabil că din cauza nivelului scăzut a minereului de fier s-a luat decizia de a nu reîncepe exploatarea, aceasta fiind prognostizată a fi nefavorabilă din punctul de vedere al profitului.

Populaţia oraşului şi-a asigurat existenţa din creşterea animalelor şi din silvicultură, iar doar în al treilea rând din agricultură. În pădurile din zonele Covasna, Păpăuţi şi Zagon exploatarea lemnului a început în anii 80 al secolului trecut. Un negustor din Budapesta, Horn Dávid, a cumpărat 8000 de pogoane de pădure de la marele proprietar din Păpăuți, Zathureczky Gyula, şi în mijlocul pădurii, în valea pârâului Bâsca Mare, a înfiinţat o fabrică de cherestea denumit Gyulafalva, localitate care este considerată strămoşul localităţii Comandău. Negustorii au considerat necesitatea construcţiei căii ferate cu ecartament îngust pentru scopuri industriale. În anul 1889 s-a înfiinţat o nouă fabrică de cherestea pentru prelucrarea lemnului proprietarilor noi.

Fierăstrăul a funcţionat pe bază de aburi aceasta fiind tehnologia cea mai dezvoltată a acelei perioade. Cele două fabrici funcţionau la o capacitate de 110-120 de metri cubi de lemn anual, cu un timp de lucru de 24 de ore pe zi. Înfiinţarea acestor fabrici a fost importantă şi din punctul de vedere al modernizării pentru că a dus, printre altele, şi la introducerea sistemului de electricitate.

Deasemenea, marea exploatare a lemnului a dus la modernizarea sistemelor de transport. Astfel, din partea de sus a Covasnei, de la Térrét, s-a construit calea ferată cu ecartament îngust, de o lungime de 1260 m şi de o diferenţă de nivel de 330 m şi prin planul înclinat ce transporta  lemnul  exploatat. Planul înclinat - sau „Siclăul", cum este denumit de localnicim -  adus din Viena de la firma Obach a cărei miniatură a fost expus şi la Expoziţia milenară din Budapesta în anul 1886, este  considerat monument industrial  unic în  istoria  Europei.

În 1892 s-a construit calea ferată de interes public Braşov-Târgu Secuiesc iar calea ferată industrială a fost prelungită până la gara feroviară. În perioada de început a exploatării industriale nu s-a construit fabrică de prelucrare a lemnului, dar în teritoriul între calea ferată industrială şi cea publică s-au format locuri de depozitare.




Eddig korrekturazva


Între timp s-a înfiinţat Societatea pe Acţiuni de Industrie Forestieră din Transilvania  iar titlul de proprietate a fabricii de cherestea a ajuns în proprietatea unui negustor evreu, pe nume Groedel Zadlik, care a cumpărat păduri din Comandău şi Gyulafalva.

Covasna a devenit renumit nu numai din cauza exploatării lemnului, ci datorită potenţialului său balnear şi a altor factori terapeutici. În opinia lui Hankó Vilmos Covasna este oraşul cel mai bogat în bioxid de carbon din Europa. Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea oraşul a început valorificarea resurselor terapeutice. Locuitorii oraşului s-au adaptat necesităţilor de piaţă foarte repede, mai ales pe nivelul ofertelor de cazare şi de alimentaţie, dar de multe ori au oferit şi posibilităţi de tratament în propria lor casă, în primul rând în mofete.

Deşi Covasna dispunea de posibilităţi balneare cu totul speciale, în timpul verii nu s-a format a viaţă de comunitate activă. Schimbări semnificative în viaţa oraşului au avut loc la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX, când a început o exploatare mai intensivă a băii şi a potenţialului său terapeutic. În 1881 s-a înfiinţat Asociaţia Proprietarilor din Covasna şi Voineşti, care a elaborat regulamentul de bază a funcţionării băilor. În 1889 s-a înfiinţat o societate de acţiune care a închiriat toate băile pe o perioadă de 25 de ani. Asociaţia a reconstruit şi Balta Dracului din centru şi a ridicat o clădire de lemn în jurul acesteia. Forfotul noroiului nu a fost întotdeauna aşa de liniştit; în anii 1837, 1856 şi 1885 au avut loc mai multe erupţii majore, când întregul centru a fost acoperit de noroi şi apă.

Băile de şapte-opt metri lungime şi trei-patru metri lăţime au fost înconjurate şi sau instalat cabine. Apa minerală bogată în fier se găsea în centrul pieţei şi era accesibilă atât localnicilor cât şi turiştilor.

Adevăratul centru a staţiunii s-a format la Voineşti. Societatea pe acţiuni a cumpărat grădina Mikes de aici iar baia rece a fost acoperită şi s-au amenajat garderobe. S-a construit şi a baie caldă. Tot aici se afla izvorul fântânii Czifrakút, care a fost folosit pentru cure de băut şi este unul dintre cele mai vechi izvoare folosite

 Încă dinaitea înfiinţării societăţilor (1882) în valea Mészpatak s-a construit o baie sărată, dar care din cauze tehnice a fost închisă iar bazinul şi fântâna au fost umplute. Nu departe de acest loc se găseşte izvorul Hankó, care, având conţinut alcalic-sărat acru seamănă cu apele din Gelchenberg şi Selters. După închiderea băii sărate au fost înfiinţate băile cu apă caldă şi fabrica de îmbuteliere pe lângă izvorul Hankó (Naturalis Apă Termală şi Minerală), care a funcţionat până la centralizarea din 1848.

În apropierea Văii Zânelor se afla fântâna Horgász, a cărei apă se îmbutelia din anii 1878 şi s-a făcut cunoscut în întregul Ardeal. S-au înfiinţat băi cu apă caldă în mai multe locuri din Covasna: Băile Veress, Árpád, Csutak şi Shafütl.

În strada Gábor Áron în anii 1920 a funcţionat baia de tip Steinfeld sub numele de Baia Lido,  care  avea  un  maestru  de  înot  şi  de  scrimă.  Strandul  era  alimentat  din canalul morilor Malomárok.

Prezenţa oaspeţilor din alte localități şi modernizarea  oraşului au adus schimbări în viaţa oraşului. S-a deschis un Casino, semn al îmburghezirii, educaţia şi viaţa culturală a devenit mult mai colorată. Pe lângă şcoala de stat pentru fete s-a înfiinţat tot pentru fete şi o şcoală industrială. În 1876 instituţia s-a mutat într-o clădire nouă. Din secolul al XVIII-lea la Voinești a funcţionat şi o şcoală greco-catolică de limbă maternă. Prima farmacie s-a deschis în 1880; în 1882 s-a născut ideea de înfiinţare a unui spital dar care s-a realizat doar în anul 1952, deşi în Covasna între anii 1900 şi 1925 au lucrat deja patru medici.

După  Primul  Război  Mondial  potenţialul  economic  din  Covasna  a  ajuns  în  mâna negustorilor veniţi din Ţara Românească. În 1929 s-a înfiinţat societatea Creditul Carbonic pentru valorificarea apelor minerale, care a deschis un centru de îmbuteliere în partea din zona Băii Árpád al oraşului, care a furnizat apă minerală sub numele de Regele Ferdinand până în 1940 şi sub numele de Covasna după război. Pe lista realizărilor acestei asociaţii se înscrie construirea unor băi de apă rece şi a unor fabrici de bioxid de carbon. Pe lângă  această fabrică, din 1931 a funcţionat şi fabrica  Vajna cu același profil .

În perioada interbelică viaţa culturală a cunoscut o dezvoltare continuă. În 1931 au fost înfiinţate Asociaţia Sportivilor Amatori, un cinematograf şi mai multe tipografii: Szabó, Thuróczy, Corvin.

După al doilea război mondial activitatea băilor intră în normalitate, sunt reâncepute deasemenea tratamentele din casele private. Viaţa culturală este reorganizată dar nu se produc schimbări însemnate.

Din punct de vedere industrial se extinde filatura de lână şi se înfiinţează fabrici de prelucrare a lemnului.

În perioada socialismului ca rezultat al politicii de industrializare s-a înfiinţat fabrica de scânduri şi mobile, precum şi o fabrică de biscuiţi care însă nu s-a dezvoltat. Totuşi, industria meşteşugărească de postav a cunoscut o dezvoltare de apreciat.

Marea schimbare a fost adusă de anul 1952, când Covasna a primit titlul de oraş şi din anii 60 a început dezvoltarea de complex balnear al oraşului. În 1961 s-a înfiinţat spitalul de inimă şi boli cardiovasculare. Primele hoteluri mai ieftine s-au construit în anii 1970, dezvoltări care au contribuit la modernizarea infrastructurii de cazare, care totodată, a dus la distrugerea atmosferei oraşului. Centrul oraşului a fost reconstruit în stilul socialist, ceea ce din punct de vedere turistic a avut şi are efecte dăunătoare serioase.






 PRIMĂRIA ORAȘULUI COVASNA


Cod poștal: 525200

 Str. Piliske nr. 1. 

Județul Covasna 

România



Telefon:

 

+40-267-340001

+40-267-340880

+40-267-341550



Fax:

 

+40-267-342679



Program de lucru:


Luni - Joi

7.30 - 16.00


Vineri

7.30 - 13.30







Trafic:


eXTReMe Tracker 


Copyright © 2013.   Toate drepturile rezervate                                                                                                                              Condiții de utilizare       |    Impressum