Pagina oficială a orașului Covasna
Este una dintre cele mai importante stațiuni balneoclimaterice ale României, dispune de 9 hoteluri şi de mai multe pensiuni private precum și de un camping. Izvoarele de ape minerale au debite deosebit de ridicate (unele au un debit de peste 1000 de litri pe oră) și sunt răspândite în tot orașul (peste 1500 de izvoare) existând unele case particulare unde în fântâni este apă minerală. Acestea sunt de o mare varietate fiind carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase, clorurosodice, iodurate, hipertone, hipotone, bromurate.
Apele minerale de la Covasna sunt utilizate atât în cura internă cât și în cura externă pentru tratarea afecțiunilor cardiovasculare (stări după infarct miocardic, cardiopatie ischemică, insuficiență mitrală și aortică, hipertensiune arterială), boli hepato-biliare, boli digestive. Trebuie menționate și mofetele (emanații de bioxid de carbon) din Covasna care au o valoare terapeutică majoră fiind extinse în toată stațiunea. Centrele de tratament din Covasna dispun de mofete, instalații pentru băi calde cu ape minerale, buvete pentru cură internă, aerosoli și inhalații. Aici se aflã și Spitalul de Recuperare a Bolilor Cardiovasculare Covasna, unitate renumită atât în țarã cât și în străinătate.
Oraşul Covasna dispune de un potenţial turistic deosebit. Bogăţia şi varietatea resurselor hidrominerale şi carbogazoase având valoare terapeutică excepţională au dat posibilitatea dezvoltării prioritare a turismului balnear. Anual în complexele balneare din Covasna, staţiune cu "stagiune" permanentă, pot beneficia de efecte tămăduitoare şi miraculoase ale tratamentului peste 50.000 de vizitatori.
Cu autoturismul: Prin DN11 care leagă Brașovul de Onești. Trebuie sã vă abateți de pe DN 11 între localitățile Sântionlunca și Moacşa în dreptul localitătii Reci. Tot cu abatere de pe DN 11 se poate ajunge în Covasna și dinspre Târgu Secuiesc.
Cu trenul: Trebuie să ajungeți mai întâi la Sf. Gheorghe de unde pornește linia feroviară de interes local 404 (Sfântu Gheorghe - Brețcu), care trece și prin stațiune. De la gara Covasna există autobuze spre centrul stațiunii.
Cu avionul: Prin aeroporturile Târgu Mureș sau București și de acolo cu mijloace auto sau feroviare.
Sursa: Ropedia.ro
Un mic punct de pază al grănicerilor austro-ungari, situat pe vechea rută comercială ce lega Ţara Românească de Transilvania. Aici, la 17 octombrie 1888, David Horn a inaugurat fabricile de cherestea de la Comandău şi Gyula, iar un an mai târziu, odată cu concesionarea pădurilor şi cu începutul dezvoltării sistemului de căi ferate forestiere, a luat naştere localitatea Comandău.
Pentru a facilita aprovizionarea cu buşteni şi transportul cherestelei, între anii 1889-1891, Concesiunea David Horn a construit calea ferată cu ecartament îngust (760 mm) Comandău-Gara Covasna (Depozitul Central).
2009 Planul Înclinat de la Comandău, Covasna, aflat azi în paragină.
După doi ani, David Horn şi asociaţii au transferat concesiunea Societăţii Forestiere „Ardeleana“, fostă „Erdelyi Erdoipar R.T.“, proprietate a fraţilor Groedel, ce fusese înfiinţată în anul 1890. Societatea a construit şi a exploatat un sistem de căi ferate forestiere compus din nouă linii, având în total 118,3 km: 1. Gara Covasna – Planul Înclinat – Comandău (1889-1891) 21,2 km; 2. Comandău – Păpăuţi (1891-1895) 18 km; 3. Ramificaţia Pădurea Zagon (1891-1895) 4 km; 4. Comandău – Mica (1890-1892) 18,8 km; 5. Mica – Valea Bâsca Mare – C.F.F. Nehoiu (1920) 5,2 km; 6. Iancău – Reitec (1934-1935) 4,5 km; 7. Gyula – Ghiurca (1934-1935) 5,4 km; 8. Comandău – Valea Bâsca Mică – C.F.F. Nehoiu (1920) 19 km; 9. Holom – Benedec – Nereju (1890 – 1895) 22,2 km.
În cadrul acestui veritabil complex industrial, pentru a face posibilă legătura între Valea Zânelor şi Punctul Şiclău, în anul 1890 a fost inaugurat Planul Înclinat. O instalaţie complet ecologică, unică în Europa, realizată după proiectul inginerului Emil Lux, cu componente produse de firma vieneză Obach, Planul Înclinat a fost folosit timp de peste un secol (1892-1995), zilnic transportându-se aproximativ 30 de vagonete, fiecare având o capacitate de 10 m3 de material lemnos.
Principiul de funcţionare a întregului sistem era deosebit de simplu, urcarea şi coborârea celor două platforme înclinate, pe care erau ancorate micile trucuri forestiere, realizându-se numai cu ajutorul forţei de gravitaţie.
1913 - Planul Înclinat era o minune a tehnicii şi a ingeniozităţii
Legate între ele printr-un cablu metalic al cărui avans era reglat printr-un sistem de scripeţi controlaţi din camera de comandă situată în staţia de vârf, platformele rulau pe o linie cu ecartament normal (1435 mm), întregul ansamblu fiind proiectat astfel încât energia vagonetului încărcat, ce cobora, să fie integral folosită pentru remorcarea unui vagonet gol, ce urca din staţia de bază. Iar la mijlocul Planului Înclinat exista un punct de ramificaţie a şinelor, ce permitea trecerea simultană a celor două platforme.
Unica sursă externă de energie folosită pentru funcţionarea acestui unicat tehnic feroviar erau cei doi cai „putere“, Mişu şi colegul său din staţia de vârf, ce manevrau micile vagoane din staţiile situate la extremităţile Planului Înclinat, până pe liniile de unde erau preluate de locomotivele cu abur.
Acestea le remorcau până în punctul de transbordare din staţia Covasna, ori până în centrul forestier de la Comandău. În 1995, la numai câţiva ani după ce şi-a aniversat centenarul, Planul Înclinat a fost afectat de o puternică furtună, ce a doborât aproape toţi arborii de pe versantul pe care se întindea. În plus, în anul 1997, cabina de comandă a staţiei de vârf a fost distrusă de un puternic incendiu. Diminuarea drastică a volumului de masă lemnoasă exploatat a făcut ca Planul Înclinat să fie trecut în conservare la 1 octombrie 1999 (împreună cu cei 32 de kilometri ai liniilor ce compuneau ultimele rămăşiţe ale sistemului căilor ferate forestiere de la Comandău şi cu întregul material rulant rămas în zonă).
1940 - Comandău - Trenul forestier trecând peste podul din imediata apropiere a Planului Înclinat
Turistul ori pasionatul feroviar ce se încumetă să pornească în aventura unei călătorii spre Comandău va putea privi imaginea dezolantă a versantului muntos pe care se mai întind încă o serie de componente corodate ale căii pe care rulau cele două platforme şi o parte a cablului ce le conecta. Şinele contorsionate care treceau pe micul podeţ din lemn ce asigura accesul pe platforma inferioară a instalaţiei au rămas suspendate deasupra pârâului pe care îl traversau. Iar mare parte din linia ferată se găseşte îngropată sub platforma drumului forestier, pe care coboară încet autocamioanele încărcate cu buşteni. Prin geamurile sparte şi prin uşile degradate ale clădirii remizei de la Comandău mai pot fi zărite trei dintre locomotivele ce au făcut serviciu pe ultimele porţiuni ale căii ferate forestiere Covasna-Comandău.